---

Privesc in oglinda

printr-o ceata de amintiri

care-mi sterg si-mi ascund chipul...

Cu mana ceata risipind,

mereu oglinda lustruind,

prea tarziu sa pricep jocul...

Pe fruntea mea descoperind

o cuta noua tresarind

si mai jos,pe obraz alta,

pe tampla mea rasarind

subtiri fire de argint,

din oglinda-mi intorc fata,

ma apasa,ma supun,

nu ma lasa,ma rapun

ganduri fara de numar

fac sa sufar si ma frang

greu cred sa le-astampar...

Si catre pranz trezit oglinda

mi-o cautam

fiind de negasit - e oare rau?

- ma intrebam

ganduri rau ma strang,ganduri...

ca uneori si chiar prea

des ma joc asa,

inchipuindu-ma oglinda-n

fata mea,

ganduri rau ma strang,ganduri...