---

Te uiți înfrigurat, peste umăr

Cătând căldura molcomă a verii

Înc-o mână tremurândă pune vreascuri

Pe focul ce străpunge frigul serii

Știi că-i dusă vara, dar parcă-i totuși înc’aici

Suflarea-i mlădioasă străbate ceața gri

Mai vrei s-o simți măcar o dată ‘nainte de-a fugi

Inima-ți se poticnește în iarnă a păși

Ți-aduci aminte-acum, la scăpătat de soare,

De caldul vânt de seară ce nu-l băgai în seamă

Ai vrea s-ai cum întoarce măcar din august un apus

‘nainte să lași viscol în sufletu-ți să geamă

E prea tarziu acum, căci cerul nu mai e la fel

Doar ploi și vânt vestesc zăpezi ce stau să cadă

Departe, sus în munți, acolo totu-i deja alb

Și multe luni or trece până când soarele-or să-l vadă

Și tot ce poți să faci e să mai pui un lemn pe foc

Privind pierdut în spuză, cu gândul tot la vară

Văzând cum crește ziua și-ntârzie-asfințitul

Visând la-mbrățișarea vântului cald de seară.