La apus La apus coboară jar mocnit din cer Îmi inundă ochii cu rugini de fier, Aprigă ninsoare de scânteie vii, Caldă dezmierdare peste aripi gri. Curg în şoapte zori de noapte Dorm albe stâncile, negre-s văile Şi deasupra lor, plânge un izvor.
