---

Drumul Robilor

Fără niciun cuvânt nu ieșim din rând

Înrobiți de milenii.

Pe tărâm neumblat ispășim păcat.

Stăpâni ne sunt viclenii.

Amară povară...

Fără niciun cuvânt am pierdut ce-i sfânt

Din fântânile vieții.

Pașii noștri se-ntind într-un râu de-argint

Ce îndrumă drumeții.

Amară povară.

Amar un trai de rob prădat de țară.

Îngropat-am un vis în adânc abis

Ce ne-nchide himeric.

Ne priviți cum pierim pe tărâm străin

Strălucind intuneric.

Amară povară

Amar un trai de rob prădat de țară.

Fost-am îngeri sfinți, ai lumii părinți,

Ce păzeau genunii.

Dintre ape vii  iveam galaxii

Deasupra bradul lumii.

Amară povară

Amar un trai de robi fără țară.

Fără niciun cuvânt nu ieșim din rând

Înrobiți de milenii.

Road of Serfdom

In our muted confine, we have toed the line,

Bound in shackles for ages.

On untrodden land thrown, for sin we atone,

The wily rule our cages.

So grievous the onus…

In our muted confine, we have lost the divine

In the life-giving wellspring.

Our steps duly teem in a silvery stream

That inspires the faring.

So grievous the onus.

Serf’s grievous plight, of homeland reft, so heinous.

We have buried our bliss in the dark abyss,

Locked in phantasm’s shimmer.

You behold our decay in the lands far away,

With obscurity’s glimmer.

So grievous the onus.

Serf’s grievous plight, of homeland reft, so heinous.

Holy angels erst, we, world’s fathers first,

The abyss’s guards were.

From the living seas, we’d wring galaxies

Above the sacrosanct world fir.

So grievous, the onus

Serfs’ grievous plight upon home-disowned us.

Home-disowned us.

In our muted confine, we have toed the line,

Bound in shackles for ages.